Cum să nu te mai „încarci” cu gânduri: de ce creierul revine mereu la cele mai rele scenarii

Hai să vedem de ce apare acest mecanism, cum este legat de anxietate și ce ajută cu adevărat.

• „Nu mi-a răspuns de trei ore.”

• „Sigur am spus ceva greșit.”

• „Mi-a scris «Trebuie să vorbim»... sigur mă concediază.”

• „Dacă analizele ies prost?”

Îți sună cunoscut?

Mulți spun că „se încarcă cu gânduri”, dar puțini se întreabă de ce face creierul asta.

De fapt, el nu încearcă să-ți strice ziua. Din contră, încearcă să te protejeze.

De ce începem să ne imaginăm cele mai rele scenarii?

Imaginează-ți că creierul este un paznic foarte anxios. Misiunea lui este să observe pericolul înainte ca acesta să apară.

Atunci când nu are suficiente informații, începe să completeze singur golurile. Pentru că nu suportă incertitudinea.

Și, din păcate, de cele mai multe ori alege varianta cea mai neplăcută. Ca să fie pregătit „pentru orice”.

De-a lungul evoluției, era mai sigur să presupui ce e mai rău decât să ignori un pericol potențial.

Când cineva nu răspunde la un mesaj, creierului nu-i place gândul:

„Probabil este ocupat.”

Îi este mai ușor să inventeze imediat o explicație și să elimine necunoscutul.

Paradoxal, uneori chiar și o certitudine neplăcută este mai ușor de suportat decât incertitudinea.

De ce gândurile se învârt în cerc?

Pare că dacă mai analizezi puțin, vei găsi soluția.

În realitate, de cele mai multe ori se întâmplă exact invers.

Reiei aceeași situație din nou și din nou, o privești din toate unghiurile și speri că de data aceasta vei găsi răspunsul.

Însă fiecare nou cerc îi transmite creierului un mesaj:

„Dacă mă gândesc atât de mult la asta, înseamnă că este ceva foarte grav.”

Putem pur și simplu să nu ne mai gândim?

Asta încearcă mulți oameni.

Problema este că creierul nu reacționează bine la interdicții.

Încearcă chiar acum să nu te gândești la un urs polar.

Cel mai probabil, exact asta îți va apărea în minte.

La fel se întâmplă și cu gândurile anxioase.

Cu cât încerci mai mult să le alungi, cu atât revin mai insistent.

Ce ajută cu adevărat?

Primul pas este să observi momentul în care începe „filmul”.

Exact atunci când apare primul:

„Dar dacă...”

Apoi întreabă-te:

Ce este un fapt și ce este doar o presupunere?

De exemplu:

Persoana nu mi-a răspuns. - Acesta este un fapt.

„S-a supărat pe mine.” - Aceasta este doar o presupunere.

Uneori diferența dintre cele două este uriașă.

Dar dacă scenariul rău chiar este posibil?

Uneori anxietatea are dreptate.

Problema nu este că te gândești la ceva rău.

Problema apare atunci când începi să trăiești ca și cum acel lucru s-ar fi întâmplat deja.

Creierul reacționează nu doar la ceea ce se întâmplă în realitate.

El reacționează și la ceea ce îți imaginezi foarte intens.

De aceea, după jumătate de oră de scenarii catastrofice, poți simți anxietate, tristețe sau panică, deși în realitate încă nu s-a întâmplat nimic.

O întrebare care merită încercată

Data viitoare când observi că ai intrat din nou în cercul gândurilor, întreabă-te:

Încerc să rezolv problema sau încerc să obțin o garanție imposibilă că totul va fi bine?

Foarte des, tocmai această nevoie de certitudine ne face să revenim iar și iar la aceleași gânduri.

În loc de concluzie

Dacă ai tendința să te încarci cu gânduri, asta nu înseamnă că ești „prea sensibil” sau „slab”.

Cel mai adesea înseamnă că creierul tău încearcă din răsputeri să te protejeze de durere, greșeli sau dezamăgiri.

Problema apare atunci când acest mecanism începe să funcționeze prea intens, iar în loc să ofere siguranță, alimentează anxietatea.

Vestea bună este că se poate lucra cu asta.

Nu încercând să gândești „doar pozitiv”, ci învățând treptat să privești altfel propriile gânduri și să tolerezi incertitudinea fără să lași anxietatea să-ți conducă fiecare decizie.

Data viitoare când apare gândul:

„Dar dacă...”

oprește-te pentru o clipă și întreabă-te:

Ce știu cu siguranță și ce completează acum anxietatea mea?

Uneori, doar această diferență este suficientă pentru a reduce puțin tensiunea și pentru a privi situația mai realist.