Volumul mare, responsabilitatea, regimul de disponibilitate permanentă, nevoia de a-ți confirma din nou și din nou valoarea — toate se acumulează. La un moment dat odihna nu mai reface nimic, iar gândurile despre muncă nu se opresc nici seara.
Nu este o listă de diagnostic. Mai degrabă ajută să observi cât de mult a ieșit tensiunea de la muncă în afara programului de lucru.
Odihna reface resursele, dar nu schimbă condițiile în care te întorci.
↻ supraîncărcarea revine → supraîncărcarea se acumulează
De obicei nu e vorba doar de volumul sarcinilor. Mai des supraîncărcarea e menținută de cerințele prea mari față de sine, de dificultatea de a spune nu, de disponibilitatea permanentă, de lipsa unei refaceri reale, de teama de greșeli, de senzația că ești responsabil pentru tot și de obiceiul de a-ți măsura valoarea prin rezultatele de la muncă.
Lucrul se construiește individual: la o persoană esențială va fi imposibilitatea de a refuza, la alta — disponibilitatea permanentă, la a treia — cerințele față de sine.
Oboseala obișnuită trece după odihnă. La burnout, odihna ajută pentru scurt timp, iar la oboseală se adaugă iritarea, distanțarea de muncă și senzația că energia nu revine nici după pauză.
Dacă de mult simțiți că vă este greu, dar tot amânați — puteți începe cu o scurtă întâlnire gratuită. Fără obligații și fără presiune.
Răspund personal, de obicei în aceeași zi.